Groenlanda

Dupa ce am asteptat 3 luni sa ajung in tara gheturilor, iata-ma in dimineata in care vasul a acostat in Ilulissat, cunoscut si sub numele vechi de origine daneza Jacobshavn, un oras cu o populatie de circa 4500 de locuitori si 3500 de caini (numarul cainilor sublinieaza importanta lor ca mijloc de transport si ajutoare de munca). Probabil, in comparatie cu orasele nostre, vi se pare putin, dar pentru ei nu e, Nuuk, capitala Groelandei avand o populatie de doar 15 500 de locuitori.

M-am trezit speriata crezand ca am dormit prea mult, dar cand colo era 9 dimineata, iar vasul acostase la 8 a. m. Nu stiu cati dintre voi stiti ca eu am ajuns atat in Groelanda cat si in Islanda, nu in vacanta, ci lucrand pe un vas de croaziera, ca atare daca ma trezeam tarziu pierdeam una din cele mai frumoase zile de fotografiat din ultima perioada. Cum m-am trezit, am aprins televizorul sa vad cum e vremea afara (imi imaginam ca e frig dar nu stiam cat de frig) si am dat de o imagine ce te lasa fara cuvinte. Aveam impresia ca este o panza de culoare albastru inchis stropita ici colo cu pensula inmuiata in vopsea alba. Un peisaj extraordinar. In cea mai mare graba m-am spalat pe dinti si pe fata, m-am imbracat cu ce aveam mai gros, pentru ca parea frig si am sunat la cativa colegi sa ii intreb daca vor sa mearga afara. Unul dintre ei, care cred eu, si-a “facut curaj“ sa se trezeasca a fost de acord sa mearga cu mine afara si am stabilit ca ne vedem in barul echipajului in vreo 10 minute. In timp ce il asteptam am iesit pe “open deck” si nu m-am putut abtine sa nu scot camera sa trag cateva shoot-uri. Splendid, culoarea apei care alterna de la albastru cel mai inchis la un turcoaz de iti lua ochii, stropi mai mari sau mai mici de gheata, care datorita luminii isi vedeau reflexia in oglinda apei, pamantul care se vedea in departare de o culoare pamantiu portocalie (vasul nu a acostat la mal, transportul pana pe uscat s-a facut cu barcile de salvare) alcatuiau un peisaj ce ti-l poti numai imagina, si parca astepta ca cineva sa puna mana pe camera si sa le fotografieze. Abia asteptam sa ies afara. Tin sa va spun ca de cand am urcat in barca ce ne ducea la mal si pana am ajuns pe uscat (a durat aproximativ o jumatate de ora) aveam deja de 50 de imagini. Nu ma puteam opri, totul era de o frumusete extraordinara. Ajunsa la mal m-am plimbat de-alungul coastei pentru a gasi cele mai bune locuri de unde pot capta cateva imagini deosebite.

Groenlanda se traduce din limba engleza “tara verde”. Una dintre legendele ce circula in jurul denumirilor parca intetionat schimbate ale Groelandei si Islandei ( din engleza “tara gheturilor”) aduce vorba de un norvegian pe nume Erik cel Rosu si tatal sau, ce au fost obligati sa paraseasca Norvegia deoarece erau implicati in mai multe crime. Cei 2 se muta in Islanda, iar dupa ce tatal lui Erik, Thorvald moare, numele lui Erik este legat din nou de cateva crime comise pe teritoriul Islandei. Din aceasta cauza Erik este fortat sa isi ia o “vacanta” de 3 ani pe alte meleaguri, Groenlanda fiind un tarm apropiat, hotareste sa isi petreaca urmatorii ani pe taramurile acestei minutate locatii. Cand termenii sentintei au expirat, Erik s-a intors in Islanda pentru a-si invita din prieteni, apropiati sau vecini sa se mute cu el in noul camin. Astfel pentru a atrage cat mai multi binevoitori sa isi ia bagajele si sa paraseasca Islanda, a denumit insula gheturilor eterne “tara verde”.Prea mult nu a mintit pentru ca anumite parti ale Groelandei sunt chiar foarte verzi, mai ales pe timpul verii. Alte legende spun ca de fapt Greenland este o eroare de transcriere din daneza “Gronland” si ca de fapt Groelanda se traduce “tara oamenilor” sau “tara pamantului”.

Ilulissat, “ghetarul”, tradus din groelandeza este localizat la capatul frumosului fiord Sermeq Kujalleq lung de 56 de kilometri plin de enormi ghetari cu o productivitate glaciara egala cu consumul de apa al orasului New York pe un an intreg, 20 de milioane de tone de gheata. Portul este plin de barci de pescari, una dintre putinele si cele mai importante meserii ale locuitorilor.

Dupa o plimbare de-alungul unuia dintre tarmurile orasului ne-am decis sa mergem sa mancam friptura de balena, pentru ca apoi urma sa ma intorc la nava sa merg in excursie la unul din cei mai mari ghetari ai locului. Mancarea a fost delicioasa si bucatarul o figura de om, impresionant prin faptul ca se vedea de cum intrai in local ca isi iubeste meseria. Fiind un local specific,cu mancare traditionala, bucatarul s-a enervat foarte tare si i-a trimis la gara, la propriu pe 2 clienti dinaintea noastra care au intrebat daca au hot dog. Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie pentru ca am cerut platoul groenlandez (somon, balena, creveti si alte tipuri de peste) cu garnitura de cartofi prajiti. Bucatarul mi-a raspuns pe un ton vizibil deranjat ca daca vreau cartofi prajiti sa am duc sa imi cumpar … de la gara (nu am descoperit inca daca Ilulissat are gara!?!). M-am corectat si am cerut cartofi la cuptor si parca si lui ii revenise culoarea la fata.

Am revenit pe nava si afland ca orarul excursiilor s-a decalat foarte mult am decis sa ma intorc pe uscat sa prind apusul intr-un punct prielnic la ce aveam eu in minte ca vreau sa fotografiez. A doua zi am iesit iar afara, cat de dimineata am reusit sa ma trezesc, si am reinceput „sedinta” de fotografie.

Acum sa lasam si imaginile sa vorbeasca….